Premiere, nu blaturi!

Gigi Becali este închis, Steaua e aproape de o eliminare din Europa și poate chiar și de retrogradare, Ra­pidul pare că și-a găsit în sfîrșit cum­pă­rător. Dar alta este problema care ar trebui să macine acum fotbalul românesc. Sentința primită de latifun­diarul stelist legitimează una din­tre cele mai controversate practici din lumea fotbalului european: premie­rea.

Pe scurt, dacă tu ai nevoie ca una dintre rivalele tale să nu cîștige, te duci și promiți prime în bani adversarilor lor direcți. Unu la mî­nă, pentru a fi sigur că aceștia nu pri­­mesc la rîndul lor vreo atenție de la rivalii tăi ca să ridice piciorul de pe pedala de accelarație și doi la mî­nă, pentru a fi sigur că aceștia vor mîn­ca pămîntul în meciul direct

Aceasta este o dezbatere care tre­buia să se nască în sport. O dezba­te­re despre fair-play, despre apă­ra­rea corectă a șanselor și, pînă la ur­mă și pentru capul de acuzare adus lui Be­cali, despre corupție. În loc să se în­tîm­ple însă așa ceva, o instanță su­premă de judecată a dat un verdict final și irevocabil, creînd practic un precedent. Oficial, premierea a fost penalizată în România ca act de co­rupție. Fără a-l deplînge pe Be­ca­li sau soarta acestuia, el fiind de­ja condamnat cu executare, trebuie să re­mar­căm ironia situației. În sala de tri­bunal, într-un moment de luci­ditate (sau de prea multă abstinență mediatică) limba lui Becali s-a dezle­gat și a început să verse niscaiva în­țe­le­geri pe care le-a făcut în perioa­dele „ce­nușii” din punct de vedere legislativ și sportiv ale Diviziei A. A­tît el cît și „Nașul” Pădureanu.

Și atunci, din perspectiva unui su­porter, fără a emite nici o pretenție, îmi permit o întrebare. Dacă există bla­­­­­turi fotbalistice despre care vor­besc mahării sportului la un șpriț, la un hotel de cinci stele, rîzînd pînă cra­pă și scaunele sub ei, de ce să nu exis­te și metoda aceasta, legiferată, de a-și pune unul altuia piedici? Ar fi un sistem natural de anti-blat. Fă­cut ca la carte. A, în cazuri ca acestea s-ar putea șmecheri cluburile mici și să își facă din asta un obicei: „dom­nilor, sîntem obosiți, oricum sîntem retro­gradați, băgăm tineretul dacă nu ne lă­sați și nouă de-un mic și-o be­re”. Dar mai simplu ar fi de dove­dit și pe­dep­sit acest șantaj decît aface­ri­le la mica înțelegere peste care se așază anii fără să le afle cineva de­desubturile.

Cătălin HOPULELE