O cană de ADN

Lăsînd la o parte lista cu invitații la botezul fiicei lui Liviu Guță, criza din PNL și părerea lui Becali despre orice mișcă în țară, a apărut zilele astea în presa internațională o știre chiar „șoc” și, mai mult, utilă. Nu individual, ci oa­me­nilor ca „întreg” (concept care, din păcate, pe mulți pare să-i evite).

Un articol publicat pe 23 ianu­a­rie în revista științifică „Nature” vor­beș­te despre echipa de cercetători de la Institutul de Bioinformatică E­u­ro­peană de la Laboratorul E­u­ro­pean de Biologie Moleculară (EMBL­-EBI). Aceștia au reușit să stocheze toate cele 154 de sonete ale lui Shakespeare, un clip audio de 26 de minute cu discursul „I have a dream” (n.r.: „Am un vis”) al lui Martin Luther King, o copie a lu­crării lui James Watson și Fran­cis Crick despre ADN, o fo­to­gra­fie a institutului de cercetare și un fișier care descrie cum au fost convertite datele într-un segment de ADN sin­tetic care încape într-o eprubetă. In­formațiile au fost codate byte cu byte ca molecule ADN și trimise din America în Germania fără a fi transportate în vreun container spe­cial, pentru a testa rezistența mediului. La destinație au fost de­codate și citite fără probleme.

Cercetătorii sînt convinși că a­ces­ta e doar un început și că, fo­lo­sind aceeași metodă, se va putea sto­ca în viitor toată informația de pe Pământ (o valoare de aproximativ un Zettabyte, adică 10 la pu­terea 15 megabytes). Cu ce ne a­ju­tă asta? Păi, ADN-ul este mult mai rezistent decît stocarea digitală, să nu mai vorbim de cea tipărită. A­ces­­ta rămîne intact pe perioade în­delungate și nu necesită îngrijire spe­cială. Astfel, arhivele lumii ar putea fi codate în ADN sintetic pen­tru a rezista timpului. Singurul in­convenient găsit pînă acum e costul ridicat al acestui tip de stocare: 12.400 de dolari pe megabit pentru codare și 220 de dolari pe megabit pentru decodare. Însă în ritmul în care avansează tehnologiile legate de ADN, oamenii de știință sînt con­vinși că aceste costuri vor scădea.

Probabil avantajul cel mai ma­re al stocării în ADN este spațiul necesar redus: cercetătorii de la EM­BL-EBI au estimat că peste 100 de milioane de ore de video HD pot fi comprimate într-o cană de ADN.

Revenind pe printuri ro­mâ­nești, știați că Pepe și Oana Ro­man au fost invitați la botezul Ma­riei Isabelle Guță?

Ioan STOLERU