Războaiele lui Petraeus

Cînd presa internațională co­men­ta cu spor relația extra-maritală a generalului David Petraeus, eu îi ur­măream discursul și strategiile mili­tare în „Obama’s Wars” a lui Bob Woordward. Acest jurnalist și scrii­tor american a luat la puricat, anali­zat, înregistrat și investigat pri­me­le 18 luni ale lui Barack Oba­ma, ca pre­șe­dinte SUA, vrînd să prezin­te eve­ni­mentele care au dus la schimbarea dioptriei în privin­ța răz­bo­iu­lui din Af­ganistan.

Ce a făcut Woodward, cel care l-a prins cu rața-n sac și pe Nixon, stă mărturie că jurnalismul de investiga­ție – făcut cu stoicism și enorm de mul­te caractere – nu moare nici din ca­uza crizei economice, nici din cau­za unor cititori suferinzi de ADHD, din pricina noilor teh­no­logii apă­ru­te. Woodward reu­seș­te să ofere un por­tret suficient de clar ca să-l des­co­peri pe Pe­traeus. Și nu degeaba um­bla vor­ba prin cer­curile republica­ni­lor, că el ar putea deveni un can­didat pentru Casa Albă. Îna­inte de ale­ge­rile din 2008, Pe­traeus a preluat con­du­cerea Co­man­da­men­tului Cen­tral, ce avea în sarcină Afga­nis­ta­nul și Irakul. El deja era o vedetă în rîndul militarilor și în ochii presei, re­ușind, prin strategia sa, să stabili­zeze fron­tul irakian. Pe­trae­us a re­de­finit noțiunea de război, recu­noaș­te Woordward. „Nici un gene­ral din Ame­rica nu a fost într-un asemenea res­pect universal de la genera­lul Dwight Eisenhower, du­pă victoria din timpul celui de al II-lea Răz­boi Mon­dial”, conclu­zio­nează jurnalistul.

Avea puține hobby-uri, abia da­că bea un pahar de vin roșu, alerga cîte cinci mile, în 30 de minute, iar la moar­tea tatălui său, el a rămas în Irak, la baza militară. Intuiția lui mi­­litară era dublată de capacitatea sa in­telectuală, reușind să își obțină doc­to­ratul, în doi ani, la Princeton. Re­gele David, așa-i spuneau ira­kienii, iar soldații americani l-au bo­tezat Le­genda Irakului. După sute de mili­­arde cheltuite, soldați morți și stra­te­gii eșuate, războiul din Af­ga­nis­tan arăta mai rău decît cel din Viet­nam, iar Obama trebuia să ara­te, din primele luni de cînd a ajuns la Casa Albă, că are un plan mai bun. A de­cis să-l aleagă drept co­mandantul For­țelor SUA din Af­ganistan pe Pe­traeus, cel care era un endorser al republicanilor și care avea acces di­rect la pre­șe­dintele Bush.

„Nu cred că poți cîștiga acest răz­boi. Acesta-i genul acela de lup­tă în care sîntem pînă la sfîrșitul vie­­ților noastre și, probabil, ale co­piilor noștri”, spunea Petraeus des­­pre răz­boiul din Afganistan. Des­­pre ca­riera lui, n-aș vrea să spun că s-a ter­minat. Uneori, trebuie să vor­bim în cli­șee, pentru a în­­țelege po­vestea. „E și el om”, sună meschin. La fel de mes­chin ar fi să te lipsești de una din­tre cele mai luminate minți ale ar­matei din toată lumea.

George GURESCU