De Zilele Francofoniei, pasiunea s-a jucat la Iași

În perioada 30 – 31 martie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași împreună cu Institutul Cultural Francez au organizat cea de-a XVII-a ediție a Zilelor Francofoniei. Ediția de anul acesta a fost celebrată printr-un colocviu de două zile, numit „La francophonie problematique”, (n.r. Francofonia problematică) care a reunit conferințe, sesiuni de comunicări și spectacolele artistice. Principalii invitați ai evenimentului au fost dramaturgul Matei Vișniec și ambasadorul Franței în România, Excelența Sa, Philippe Gustin. Odată cu această sărbătorire a francofoniei, s-au aniversat și „rădăcinile comune ale țărilor care au îmbrățisat-o”.

„Francofonia nu este doar o lim­bă, ci o stare a spiritului pe care o tră­im în fiecare zi”. Aceasta a fost i­de­ea în jurul căreia invitații și-au con­turat discursul pentru des­­chi­de­rea celei de-a XVII-a ediții a Zi­le­lor Fran­­cofoniei, „La fran­co­phonie proble­ma­tique”. Odată cu con­ferința de lan­­­sare a e­ve­nimentu­lui care s-a des­fă­șu­rat timp de două zi­le au fost de­li­mi­ta­te și principa­le­le două di­me­n­siu­ni ale acestui fe­no­men. Pe de o parte cul­turală și pe de altă parte economică.

Prima dintre acestea poate fi ex­plica­tă, după cum a susținut și rec­­torul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, prof. univ. dr. Vasile I­­șan, prin afirmația filosofului Vir­gil Ne­moianu, care consideră că „ceea ce poate salva spiritul u­man este co­mu­nicarea între culturi”. Astfel, Zi­le­le Fran­cofoniei devin „necesare pen­tru a conserva o anumită identitate cul­turală și pentru a a­firma că sînt capabile să hră­neas­că dialogul între culturi aflate la di­ferite distanțe”. Mai mult decît a­tît, spațiul francofon este caracte­ri­zat de importanța com­po­nen­­­­telor de geopolitică și eco­no­mie, în ca­drul cărora țara care face pri­ma mu­tare este Franța. Des­pre a­ceas­ta în­să, no­ul ambasador al He­xa­­go­nu­lui în România, Ex­ce­le­nța Sa Phi­li­ppe Gustin, susține că „tr­ebuie a­tra­­să nu doar prin limbă sau cultură, ci și prin investiții, mai a­les în Ro­mâ­­nia, unde mediul aface­ri­lor es­te în plină dezvoltare”.

Totodată, Excelența Sa a marcat cei 50 de ani de la înființarea A­so­ciației Membrilor Ordinului „Pal­mes Académique”(AMOPA), prin oferirea celei mai vechi decorații a­ca­­demice, pentru în­treaga ac­ti­vi­tate, prof. univ. dr. No­rina Forna, de­ca­nul Facultății de Medicină Den­­­tară de la Uni­ver­sitatea de Me­dicină și Far­ma­cie „Grigore T. Po­pa” din Iași.

La mesele rotunde

Principalul moment al primei zi­le de­dicate francofoniei a fost confe­rin­ța susținută de poetul și dramaturgul român Matei Vișniec ca­re a măr­tu­ri­sit cu pasiune celor din Aula Mihai E­minescu de la UAIC că „Rădăuți es­­te centrul universului, acolo unde se află arborele sa­cru ”. Scriitorul a vor­bit despre im­­pactul lecturilor din pe­ri­oada co­pi­lăriei și a adolescenței fă­cu­­te în bi­blio­teca municipală, care au creat a­devărate „șocuri culturale”, de­­­termin­îndu-l să adopte din atitu­di­nea di­feriților filosofi sau a unor per­so­na­je. De atunci se identifică cu e­roul lui Dumas, D’Ar­ta­gnan, și a­cum „în­­că mai am ceva din spi­ri­tul mus­chetarului”.

Dacă toate aceste amintiri au fost e­vocate și receptate pe măsura u­mo­ru­lui cu care au fost spuse, fap­tul că Ro­­mânia este oglindită în mass-me­dia franțuzească cu fo­ca­li­zare pe a­nu­mite subiecte negati­ve „hoți, țigani, or­felinate pline cu co­pii”, a fost pri­mit în sală cu un rîs amar. „Nu este co­rect ca Ro­mâ­­nia să fie cunoscută în Fra­n­ța nu­mai prin trei sau patru su­biec­te ne­­­ga­tive. Atunci, de multe ori le zic jur­­­naliștilor că țara noastră este mult mai bogată în subiecte negati­ve. Chiar le sugerez că, dacă vor, pot vor­­­bi cu Guvernul român să le pună la dis­poziție o listă cu toate a­ces­te pro­ble­me pentru că, dacă vor di­versifica su­biectele vom apărea și noi ca o țară nor­mală, altfel, vă­zuți numai din pris­ma a patru chestiuni, apărem ca o ța­ră anorma­lă.”

În afară de teza susținută de scri­i­to­rul român stabilit la Paris, pe par­cur­sul celor două zile au fost dis­cutate și alte teme care definesc fran­cofonia sub forma unor sesiuni de co­mu­ni­cări. Astfel, cadre didacti­ce, specialiști, stu­denți și participanți din public au pre­zentat argumen­te și poziții care au avut rolul de a sta­bili identitatea, com­­plexitatea și in­ter­dis­ci­pli­na­ri­ta­tea a­ces­­tui curent, vă­zut ca o lu­me în conti­nuă formare.

Pe scenă

După-amiezile Zilelor Fran­co­fo­niei au fost sărbătorite alături de in­­vitatul special al evenimentul, Ma­tei Viș­niec, în săli de spectacol, a­co­lo un­de creativitatea umană se trans­for­mă în artă. Pasiunea pe ca­re di­rec­to­rul companiei „Delegare et CIE”, Mous­­tapha Aouar, a pus-o în re­ci­ta­lul de poeme „Orașul cu un singur lo­cu­i­tor” susținut la Bi­bli­oteca Centrală U­niversitară pe 30 martie, s-a simțit în public ca o izbucnire a naturii. In­ter­pretul fran­cez care ne-a citit din po­eziile post­moderne ale lui Matei Vi­ș­ni­ec, Lu­­cian Vasiliu sau Nichita Da­­ni­lov a fost pe scenă ca un vulcan ca­­re s-a trezit după sute de ani și și-a re­lu­at activitatea cu o intensitate la ca­­re ni­meni nu se aștepta. Astfel, ver­surile ur­late, șoptite, cîntate și a­co­m­paniate de chitară și contra-bass au de­mon­strat că limba franceză are o mu­zi­ca­li­­tate specială care relaxează spi­ri­te­le, înălțîndu-le.

Tot exaltat a fost jucată, a doua se­­a­­­­­ră, la Teatrul Național „Vasile A­­lecsandri” din Iași, și piesa drama­tur­­gului Matei Vișniec „Negustorul de timp” în regia lui Ovidiu Lazăr. Per­sonajele de pe scenă au conturat po­ves­tea unui bărbat de vîrsta a doua ca­re nu își mai regăsește liniștea în fa­mi­lia sa, motiv pentru care își vinde tim­pul (și nu viața) unui „aface­rist” specializat. De pe scaun, din po­ziția de spectator, efectul de scurge­re a tim­pului s-a simțit la propriu, fă­ră ca a­cesta să treacă cu vederea de­ca­­larea momentelor zilei, deoarece pe lîngă fap­­tul că ceasurile din decor fun­c­­țio­nau și se roteau continuu, sce­na se miș­ca în timp ce un reflector o în­­so­țea, la fel cum pămîntul se în­vîr­te în jurul soarelui.

Iulia CIUHU