Trandafiri de la irlandezi

Ritmurile militare, tempo-urile al­ternate cu ciupituri de corzi și vocea cu cadențe galice a solistei Dolores O’Riordan aduce noul album al for­ma­ției The Cranberries, „Ro­ses”, în performanțele cu care trupa ne o­bișnuise pînă acum zece ani, cînd a scos pe piață ultima compilație.

Spre deosebire de materialele produse îna­inte de 2002, aceasta renunță la o par­te din abordările sociale, precum mi­li­tarea împotriva războiului, vocifera­te altădată în „Zombie” sau „Bos­nia”.

Primele melodii ale albumului, precum „Conduct” și „Tomorrow” a­ting subtilități la care cealaltă ju­mă­ta­te nu reușește să ajungă, deși se apro­pie destul de mult prin abordarea temelor clasice ale for­ma­ției – dragostea și moartea. Ritmul, la fel de puternic și ferm, alternează în me­lodii cu forța mesajului, care scade pro­gresiv, prin versuri mai puțin an­co­rate în problemele sociale „Show me to the end of the night, / Show me to the end ot the day, Show me direction” (n.r.: „Arată-mi la sfîrșitul nopții, / Arată-mi la sfîrșitul zilei, / Arată-mi calea”).

Dar această tendință de variație a profunzimii mesajului nu este nea­pă­rat un defect al albumului, cît o trăsătură specifică a formației, care, pe lîngă hiturile foarte cunoscute, a avut cu fiecare apariție o parte mai puțin răsunătoare. The Cranberries au avut și compilații fără valențe is­to­rice sau trimiteri la războaie, conflicte ori tendințe denaturate, precum violul. În albumul „Roses”, „Con­duct” este o pledoarie pentru refacerea unei relații, cu mesaj contradictoriu de la un capăt la altul al melodiei. Piesa al­ternează de la sentimente de ne­pu­tin­ță, de goliciune „Now it’s too late, I can see that we can not be together” (n.r.: „Este prea tîrziu acum, / Pot ve­dea că nu putem fi împreună”) la stări pașnice „We can get along, We’re rea­lly strong” (n.r.: „Ne putem înțelege, sîntem foarte puternici”).

După albumul dezamăgitor din 2001, „Wake Up and Smell the Co­ffee”, Dolores O’Riordan a dec­la­rat că a fost încurajată să lanseze „Ro­ses” de rezultatele foarte bune ale cîn­tă­re­ței Adele. Vede în premiile ob­ți­nu­te de franțuzoaică confirmarea că mu­zica încă se premiază după voce și nu du­pă prestații mondene.

Livia RUSU