Sinteza unei confruntări

Fără îndoială senzația media-ti­­că a săptămînii trecute a fost Sin­te­za Zi­lei, Mihai Gâdea versus Mi­hai Răz­van Ungureanu.

Nici zece minute din emisiune nu trec și Gâdea deja își asumă, in­vo­­luntar, poziția de inferioritate fa­ță de premier, prin replicile „vă mul­­țu­mesc pentru corectură” și „dis­cu­ția cu un intelectual este diferită”. Mo­de­­ratorul nu respectă o normă de ba­­ză a jurnalismului, punînd mai mul­te întrebări într-una, fiind din nou co­­rectat: „puneți-mi dumneavoastră în­trebarea”. Orice ar face, își dă de gol lipsa de profesionalism: „V-am as­cul­tat cu foarte multă atenție și, cum sper că s-a observat, nu v-am în­tre­rupt”, de parcă așteaptă un premiu pen­­­tru că-și lasă invitatul să vorbeas­că. Trage concluzii telenovelisti­ce, pre­cum „cancerul nu așteaptă” și se com­portă ca un copil care în­cear­că să-și impresioneze superiorul: „Noi v-am transmis în direct”.

De cealaltă parte, premierul se joa­­că cu intervievatorul său: „Îmi es­te greu să înțeleg logica acestei pre­su­puneri” – profită de poziția de su­pe­­­rioritate pe care și-a asumat-o, fă­ră a răspunde propriu-zis la întreba­re (cînd logica și rațiunea din spa­te­le ei erau destul de clare: dacă este un pre­mier care poate acționa după cum con­­sideră că este corect sau da­­­că a­re anumite „restricții” im­pu­se de către coaliția de guvernare).

Și, cînd Gâdea termină cu în­tre­­­bă­rile ce au ca scop pătarea in­ter­lo­­cu­torului, sub pretextul interesului pu­­blic, și realizează că nu a a­juns ni­­­că­ieri, își dă pe față caracterul ta­blo­­id, de cea mai joasă speță jur­na­lis­­tică, ca o ieftină lovitură sub cen­tu­­ră: „Ca­re este relația dumneavoas­tră cu doam­na Elena Udrea?” Nu­mai că lo­vitura nu-i iese, premierul în­­cur­cîn­­du-l încă o dată pe Gâdea cu un e­xer­­cițiu de logică. Este amu­zant și chiar satisfăcător, pentru con­su­ma­­­­to­­rul de media obosit și agasat de pro­­duse de pseudo-jurnalism precum Gâ­­­dea, cum MRU îl bate cu ast­fel de e­xerciții și îl lasă pe acesta în­­tre­bîn­du-se ca un copil ofticat „e doar un e­xemplu?”.

Pînă la urmă, de ce a fost meciul cîștigat de MRU? Simplu, el re­u­șeș­­te să-și îndeplinească funcția de po­­litician (este diplomat, calm, in­te­­li­gent, oferă răspunsuri solide, cu con­­ținut, dar totuși reușește să evite cap­ca­nele și țintele moderatorului), pe cînd Gâdea, dacă îl putem numi jur­­na­list, este unul ratat – dacă sco­pul u­nui interviu este de a-ți vîna și prin­­­­de interlocutorul, l-am văzut pe pre­­zentatorul TV timorat, copleșit, în­­vins. A încercat să ia taurul de coar­ne spre final, dar era prea tîrziu. L-a asmuțit pe Badea asupra lui, dar nu i-a ieșit nici așa. Cine a avut de cîș­ti­­gat după seara de marți? Antena 3: zece puncte de rating; MRU: simpa­tie cît cuprinde; Gâdea: o carte de A­le­xandru Graur; publicul: cî­te­va răs­­punsuri, nimic concret.

Ioan STOLERU