Biografia schimbării

„Ascultați! Poate nu arătați ca o e­chi­pă câștigătoare, dar sînteți una. A­șa­dar… să jucați ca una în seara asta”, spu­ne, evident încurcat, managerul Bi­­lly Beane jucătorilor de baseball de la e­­chipa Oakland Athletes drept discu­rs de încurajare.

Departe de intensitatea an­trenorului Tony D’Amato, jucat de Al Pacino, cu al său legendar discurs de patru minute și jumătate din „Any Gi­ven Sunday” („Duminica pierzi sau cîș­tigi”), „Moneyball” reprezintă o cro­nică mai ancorată în realitate a spor­turilor-emblemă americane.

Billy Beane, personaj real por­tre­ti­zat în film de Brad Pitt, este un ju­că­to­r de baseball ratat, devenit manager ge­neral al echipei Oakland Athletes. Deși înzestrat cu talent, el nu reușise ni­­ciodată să treacă peste emoții și să joa­ce la nivelul așteptat, astfel că se re­semnează în rolul de administrator al unui club sportiv subfinanțat. Ceea ce-l fa­ce special pe Beane este, însă, abili­ta­tea de a recunoaște și pune în valoa­re potențialul lui Peter Brand (Jonah Hi­ll), un absolvent al Universității Ya­le care susține că salvarea lor este… sta­tistica.

În ciuda conflictelor iscate și a re­ti­cenței antrenorului Art Howe (Phi­li­p Seymour Hoffman), cei doi încep să recompună echipa cu jucători ieftini, co­nsiderați anterior nepotriviți din cau­za vîrstei, conformației sau stilului ciudat de joc. Formula pare să fun­cți­o­neze, căci The Oakland Athletes reu­șește să câștige într-un singur sezon 20 de jocuri consecutive și să stabilească un record în istoria baseball-ului american. Atât de șocantă e seria aceasta de victorii, încât metoda de evaluare a ju­­cătorilor adoptată de manager de­vi­ne standard în lumea sportivă.

Regizorul Bennet Miller reușește prin „Moneyball” să redea lumea din spa­tele terenului de baseball, unde soar­ta jucătorului depinde de un singur telefon din partea managerului iar echi­pa e doar atît de bună pe cît o ține vis­tieria. Philip Seymour Hoffman, pro­tagonistul din „Capote”, apare aici supraponderal și veșnic nemulțumit, an­trenorul urîcios care are de tras po­noa­sele deciziilor „de sus”, în timp ce Jonah Hill („Superbad”), prin lipsa de experiență profesională, e mai mult un pretext pentru lecțiile de viață ale lui Beane.

Per total, filmul merită urmărit ca ex­emplu de gîndire laterală și perseve­rență, o biografie motivațională pentru cei care visează să schimbe singuri lu­mea. Fără discursuri emoționante, fă­ră personaje complexe, fără scene de m­are intensitate, dar cu un întreg pu­n­ct mai bine cotat pe IMDB față de ca­po­do­pera lui Oliver Stone.

Anca MATCOVSCHI