Tăcerea lui David

O ultimă rugăciune, o ultimă la­u­­dă adresată divinității – iată ce aduce „Gi­ve us rest”, albumul celor de la „Da­vid Crowder*Band” lansat la în­ce­putul acestui an. Două CD-uri în ca­re au adunat 34 de piese fragile, sen­sibile, ce promit să ajungă la zeul creș­tinătății. Fiecare părticică din al­bu­m capătă valențele unui acatist și pu­terea unei rugi.

Albumul se caracterizează într-un mod firesc prin orchestrația rock a­mes­­tecată cu mesajul adus ca o o­fran­­dă Celui de Sus. De altfel, este sti­lul cu care trupa ne-a obișnuit încă de la primul proiect lansat, în 1998 („Pour over me”).

Efectele mecanice și jocul de vi­o­ară, vocea sugrumată de emoții a lui David și puterea corului din spa­te, versurile limpezi și cele spuse într-o la­tină veche se îmbină într-un materi­al discografic armonios, motivant și liniștitor deopotrivă. Deși cu un con­trast evident, instrumente precum har­pa, mandolina sau ukulele vin să în­tre­gească piesele care altfel ar părea arun­cate la întîmplare într-o carcasă de plastic.

Nu este nevoie să te așezi în ge­nun­chi și nici să privești spre cer ca să asculți „Fall On Your Knees”. Prin­tre versurile piesei se strecoară o stare de „bună dimineața”, o dorință de a a­du­la toate creațiile divine și de a mul­țumi Creatorului pentru acestea. Re­frenul copleșește ascultătorul cu sen­timentul de profundă re­cu­noș­tin­ță: „Oh my God it’s too wonderful/ To feel this grace rescuing/Lifting us all” (n.r.: „O, Dumnezeule, este mi­nu­nat/Să simți această bunătate sal­vîn­du-ne/Ridicîndu-ne pe toți”).

„Sometimes” schimbă tonul și re­­­nunță la percuția persuasivă din „Fa­­ll On Your Knees”. Nici chitara nu o mai ciupește cu atîta entuziasm, la­să clapele pianului să transforme în­ce­pu­tul piesei într-un soi de cîntec de leagăn. Accentul texan își pune am­pren­ta pe piesa „I Am a Seed” unde Ja­ck Parker se joacă voios cu cor­zi­le unei ukulele, iar vocea solistului su­nă mai tradițional ca niciodată.

A venit însă timpul ca trupa să se re­tragă, iar acest album vine ca un ul­tim capitol al istoriei sale. „Give Us Rest” este așadar o rugă către Cer, dar și o rugăminte adresată publicului: „lăsați-ne să ne odihnim”.

Cristina BABII