Pentru șapte ani de așteptare de la lansarea ultimului material discografic („A natural disaster” – 2003), „We’re here because we’re here”, albumul scos pe piață anul acesta de către Ana­the­ma nu-i o surpriză prea plăcută, mai ales pentru fanii obișnuiți cu stilul vechi al formației, acel doom – gothic lent, pe care cînd îl ascultai aveai uneori impresia, așa cum spunea și titlul unei melodii mai vechi, că zbori.

Elefantul merge mereu cu ochii în pămînt. De teama șoareci­lor, am spune, dar elefantul So­lo­mon călătorește așa pentru că nu mai are ce vedea în ochii oamenilor. Cît a mers prin lume, a gă­sit numai netrebnici. Vin la el, se hol­bează și trec mai departe.

Am știut de la început ce avea să fie. O crimă, în numele creștinismului, o jertfă adusă Domnului și un păcat care atrage izbăvirea. Toate trei, numai prin simpla străpungerea a pieptului Hypatiei, o femeie filosof care nu vrea să as­culte de noile legi care au invadat frumoasa biliotecă din Alexandria.

Africanilor nu le mai este teamă. Au ridicat capul într-o di­­­mi­neață și au văzut șantiere mari în toată Africa de Sud. După vreun an jumate, cînd au des­chis ochii, au găsit stadioane mai mo­derne decît în multe dintre țările Europei, iar joi seara, cînd s-au îmbrăcat în haine de sărbătoare au văzut că Occidentul era cu o­chii pe ei, pe obiceiurile, cultura și, inevitabil, fotbalul lor.