|
Tableta
|
|
Scris de admin
|
|
Miercuri, 16 Iunie 2010 07:55 |
|
În prima zi de facultate te gîndești la prietenii pe care ți-i vei face, la cluburile în care vei merge și la examenele pe care le vei escalada cu succes. Nu te gîndești niciodată la ultima zi, la ultimul curs. Iar cei trei ani au zburat pe lîngă tine și ți-au făcut cu ochiul șiret. Te-au lăsat singur, să te descurci cum poți de-acum, fără pachet de-acasă și bursă. Viața de student cu care abia te-ai acomodat s-a terminat. |
|
Tableta
|
|
Scris de Ioan STOLERU
|
|
Miercuri, 16 Iunie 2010 07:54 |
|
Întîmplător am ajuns aici, cu 30 de lei dați acum trei ani nașului din acceleratul Constanța – Iași. Am rămas pentru că mi-a plăcut orașul, deși planificasem să urmez facultatea la Cluj. Toți mi-au spus că ar fi renunțat în locul meu și s-ar fi întors acasă, după aproape un an și jumătate de stat aici fără cazare, dormind uneori prin baruri sau stînd acolo pînă cînd cineva devenea atît de beat încît mă lua la el acasă. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Tableta
|
|
Scris de George GURESCU
|
|
Miercuri, 16 Iunie 2010 07:54 |
|
Rutina poate să-ți omoare acea energie sau pasiune pe care o ai la începutul unui drum ce se anunță a fi lung. Te gîndești cu groază adesea la șablonul pe care ar trebui să ți-l aplici și să-l urmezi îndărăt. Din păcate, cel mai greu este atunci cînd îți dai seama că rutina s-a instaurat singură, pe ascuns și-ți place. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Tableta
|
|
Scris de Livia MOVILESCU
|
|
Miercuri, 16 Iunie 2010 07:53 |
|
Redacția asta e camera din C5 în care nu am stat niciodată. Știu fiecare cută sau rotunjime a mesei mari pe care mi-am odihnit adesea capul în căutarea inspirației. Pereții galbeni, televizorul transformat de timp în radio, imprimanta care obosește duminica și perdelele furate, pe toate le-am urît și blestemat. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Tableta
|
|
Scris de Lina VDOVII
|
|
Miercuri, 16 Iunie 2010 07:53 |
|
Ilinca are ochii mijiți și genele arcuite încă de somnul copilăriei. E ca o sfîrlează, se mișcă mereu, face pașii mari și încrezuți, dansînd cu aleile, cu vîntul și cu fulgii de zăpadă. Dacă se împiedică, își ridică poalele rochiei și se ridică în picioare roșind. Îi trece însă stînjeneala imediat, de cum îi întinde cineva o mînă caldă. Așa i s-a întîmplat mereu. Ilinca nu și-ar mai fi împletit azi visele în cosițe răzlețe dacă nu o ridicau ceilalți de la pămînt. Nu ar fi roșit, nu ar fi dansat fără a face un pas strîmb, nu ar fi avut pe genunchi numai cîteva semne de căzătură. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|